Europarlamentarul Gheorghe Piperea a afirmat că se pot construi case la 35.000 de euro, așa cum propune George Simion prin planul său pentru România, deoarece 90% din materialele de construcție se produc în țară. El a mai spus că avem nevoie de programe naționale de construcție și de creditare. Dreptul la locuire și casa familială sunt indicative și ancore ale dreptății sociale și ale demnității umane, acestea fiind și garanții ale libertății și ale egalității de șanse, a subliniat Piperea.
„Fără casă (mai grav chiar, în urmarea evacuării silite din locuința familială), omul are toate șansele să devină un ratat, o pierdere de plusvaloare pentru familie, neam și societate, precum și o plasă de siguranță ruptă de care vor fi lipsiți urmașii și apropiații săi. Înmulțit cu numere mari, acest risc de ratare se poate transforma într-un eșec al democrației și al statului care, aparent, este stat de drept și social”, a afirmat Piperea.
Referitor la „Planul SIMION”, europarlamentarul AUR a precizat că, dacă programe precum New Deal al F. D. Roosevelt, au sprijinit economiile naționale, atunci un astfel de program are toate șansele de reușită în România.
El a arătat că se poate cumpăra un apartament cu suma de 35 de mii de euro, cu plata pe loc sau pe credit cu dobânzi subvenționate de stat, care va pune la dispoziției cu titlu de concesiune terenul și utilitățile aferente unor asemenea ansambluri imobiliare. „Se poate mai ales pentru că 90% din materialele de construcție se produc în țară, iar prețurile caselor sunt umflate artificial (inclusiv din cauza mitei sau șantajului judiciar, risc pe care dezvoltatorul imobiliar îl introduce în preț, precum și din cauza dobânzilor bancare triple față de media europeană)”, a afirmat Piperea.
Totodată, România are nevoie și de cea de-a doua componentă a „Planului SIMION” – corecția contractelor de credit în vederea echilibrării prestațiilor, mai ales prin refinanțarea cu dobânzi subvenționate de stat. State precum Polonia sau Ungaria au arătat că este lucru este posibil, statul asumându-și o treime din costuri, o altă treime fiind pusă în sarcina băncilor.
