În ultimii patru ani, sub guvernarea sărăciei PSD-PNL, prețul pâinii în România a crescut în mod alarmant, dublându-se.
Acest fenomen nu este doar un indicator al inflației galopante, ci și o consecință directă a politicilor economice eșuate ale așa-numitei Coaliții a Sărăciei.
Printre factorii cheie ai acestei creșteri exorbitante se numără politica de „tipărire” necontrolată a banilor, care a dus la devalorizarea monedei naționale și la creșterea inflației.
Această abordare a guvernului PSD-PNL, lipsită de orice viziune economică sustenabilă, a avut un impact direct asupra prețurilor de consum, afectând în mod special produsele de bază, precum pâinea.
Creșterea prețului la pâine nu este doar o problemă economică, ci și una socială. Pâinea, fiind un aliment de bază în dieta românilor, este acum mai greu accesibilă pentru un număr semnificativ de cetățeni, în special pentru cei din categoriile vulnerabile. Această situație reflectă o divizare profundă și îngrijorătoare în societate, unde nevoile de bază devin un lux pentru cei mai puțin norocoși.
Ciolacu – salariu obscen
Marcel Ciolacu, cu un salariu lunar obscen de peste 50.000 de lei, devine simbolul acestui decalaj scandalos. Acest nivel de venit, departe de a fi o anomalie, este norma în rândul unei clase politice parazitare, pentru care termenul de „servitor public” pare o glumă.
Alături de el, Nicolae Ciucă, cu o pensie specială ce depășește 20.000 de lei, exemplifică o nepăsare crasă față de realitatea unui popor ce se zbate să supraviețuiască. Acești baroni ai vremurilor moderne trăiesc într-o bulă, complet izolați de realitățile unei țări sufocate de sărăcie.
Declarația lui Ciolacu, cum că o familie românească ar putea trăi decent cu 3.000 de lei pe lună, nu este doar o insultă adusă inteligenței comune, ci o dovadă de ignoranță și dispreț față de lupta zilnică a milioane de români. Este, în esență, o bătaie de joc la adresa fiecărui cetățean care se străduiește să facă față unei economii în derivă.
Alianța PSD-PNL se dovedește a fi nu doar un eșec lamentabil în gestionarea treburilor țării, ci o alianță toxică, o veritabilă coaliție a sărăciei și incompetenței. Această „camarilă a privilegiilor” nu doar că perpetuează un sistem viciat, dar își bat joc în mod flagrant de speranțele și nevoile cetățenilor.
