Căminele din București sunt un simbol al eșecului și nepăsării clasei politice. Frigul și lipsa apei calde sunt doar începutul coșmarului. Holurile sunt sufocate de mizerie, gândaci mișună peste tot, iar toaletele sunt un spectacol dezgustător, pline de fecale. Acesta este „respectul” pe care guvernele PSD-PNL-USR îl arată tinerilor.
An de an, aceeași poveste: fonduri zero pentru condițiile studenților, dar milioane aruncate pe proiecte de fațadă și sinecuri. În timp ce politicienii își văd de combinații, studenții trăiesc în condiții degradante, nevoiți să înfrunte frigul și insalubritatea ca să poată învăța.
Este evident că guvernanții nu dau doi bani pe educație. Modernizarea căminelor? Doar un vis frumos, sacrificat pe altarul nepăsării și intereselor obscure. În loc să fie locuri unde tinerii să construiască un viitor mai bun, căminele au devenit rușinea unei țări care pretinde că își respectă studenții.
Cât timp vom tolera această bătaie de joc? România nu poate progresa cu tineri tratați ca niște cetățeni de mâna a doua.
